Corespondență//Rusia își sporește prezența în Libia, devenind o amenințare pentru flancul sud al UE
Cum o semnalează cotidianul francez Le Monde numărul său datat luni 13 mai, Europa este tot mai îngrijorată de faptul că Moscova își sporește transporturile de trupe și echipamente în nordul Africii, în special în Libia, întărind astfel o prezență care ar putea stimula fluxurile migratorii către Europa.
Spectrul invadării Europei de un val incontrolabil de imigranți este vechi. Și Erdogan îl folosește deseori, deși primește anual milioane de euro de la UE pentru a opri fluxul migrației spre insulele grecești.
La fel, Europa a mai încheiat asemenea târguri costisitorare cu Tunisia și guvernul legal al Libiei, pentru a impiedica traficul cu imigranți africani.
Acum însă, în fața implantării evidente a Rusiei în Libia, alarma sună deja în cancelariile occidentale, care caută în zadar să găsească un mod de a opri asta. Pe lângă riscul diseminării influenței Moscovei la periferia nordică a Africii, Statele Unite și Europa se confruntă cu două provocări. Prima este de a vedea o prezență militară rusă prinzând rădăcini pe coastă sub forma unei baze navale, la Tobruk sau Sirte, ceea ce ar reprezenta o amenințare directă pentru forțele NATO din Marea Mediterană. Sirte ar fi un scenariu de coșmar pentru occidentali, în măsura în care orașul, situat la joncțiunea dintre Cirenaica (Est) și Tripolitania (Vest), se află nu departe de coastele Siciliei, la doar 600 de kilometri distanță.
Proiectul unei baze rusești la Sirte este, de asemenea, o idee veche pe care Moscova nu a reușit să i-o impună lui Muammar Gaddafi în anii 2009-2010. Orașul se află astăzi sub controlul mareșalului Haftar, în a cărui umbră activează multe trupe ale grupării Wagner. Prezența Rusiei în Libia, deja tangibilă din 2019 sub formă de unități paramilitare (Grupul Wagner), a cunoscut de la începutul anului o accelerare bruscă care nu a scăpat observatorilor occidentali. „Rusia a transferat soldați și luptători ruși în Libia în ultimele trei luni”, concluzionează o notă publicată vineri, 10 mai de «All Eyes on Wagner».
Acest colectiv internațional care investighează rețelele rusești din Africa adaugă că „livrarea de echipamente și vehicule militare din Siria în Libia constituie cel mai vizibil aspect al [acestei] implicări sporite”. Citând cifra de 1.800 de ruși deplasați acum în toată Libia, «All Eyes on Wagner» notează că două nave rusești - nave de debarcare - plecate de la baza navală siriană din Tartous au ajuns pe 8 aprilie în portul Tobruk din Libia.
Cealaltă provocare este mai degrabă politică. Pentru că dincolo de influența sa militară în Cyrenaca (Tobruk , Sirte) și în sudul Fezzanului (Tamanhint, Brak Al-Shati), Moscova se angajează într-un activism diplomatic intens, inclusiv în Tripoli – oraș despre care se presupune că se află mai degrabă sub tutela turcilor – unde ambasada rusă s-a redeschis la sfârșitul lunii februarie. Noul ambasador rus, Aydar Aghanin, un vorbitor perfect de arabă, își sporește întâlnirile cu personalul politic libian din toate taberele.
Combinând activele militare și capitalul diplomatic, Rusia obține resurse locale pentru viitor. Este chir posibil ca Moscova să se afirme ca un conciliator, interlocutorul privilegiat al fracțiunilor libiene. Mai rău, pe măsură ce fluxurile migratorii din Sudan și Niger traversează regiunile controlate de mareșalul Haftar și, prin urmare, de facto de paramilitarii ruși, mulți din brigăzile Wagner, Moscova ar putea în cele din urmă să devină o amenințare sudică față de Uniunea Europeană.
