Minut de reculegere în Parlament. Deputata Valentina Ghețu, născută în exil, a dezvăluit povestea familiei sale deportate
Se împlinesc 75 de ani de la cel de-al doilea și cel mai mare val de deportări staliniste din Basarabia. În noaptea de 5 spre 6 iulie, mii de familii de țărani basarabeni, inclusiv femei, copii și bătrâni au fost deportați. Printre ei au fost buneii și părinții deputatei Valentina Ghețu. Născută în exil, aceasta a povestit, în plenul Legislativului, pentru prima dată experiențele tragice ale familiei sale în perioada deportărilor staliniste. De asemenea, deputații au ținut și un minut de reculegere în memoria victimelor deportărilor staliniste din 1949.
Valentina Ghețu a povestit cum, la 6 iulie 1949, la ora 02:00, bunicii ei, Ion și Maria Simon, împreună cu mama sa, Lidia, în vârstă de 18 ani, au fost treziți de soldați și deportați din satul Zăbriceni, raionul Edineț. Alături de alte rude și vecini, au fost urcați în vagoane pentru vite, cu câte 60-80 de persoane într-un vagon, și transportați timp de o lună până în Cita. Tatăl ei, german de origine, a fost deportat în Siberia împreună cu familia sa, în urma ordinului dat de Stalin pe 28 august 1941, când toți nemții din Uniunea Sovietică au fost deportați. El se afla deja în Gulag, când a ajuns mama sa acolo.
„Când soldații au deschis ușile vagoanelor, mama mea era în fața ușii. Acolo s-au văzut pentru prima dată și așa a început povestea lor de dragoste,” a povestit Ghețu, adăugând că s-a născut în Siberia, alături de alți trei frați și surori, dintre care una nu a supraviețuit.
Deputata a punctat și greutățile și suferințele îndurate de familia sa, dar și limitările de drepturi cu care s-au confruntat copiii deportaților. „Noi, copiii de nemți, nu aveam dreptul să depunem actele pentru a studia la facultăți din orice domeniu decât cel al agriculturii,” a spus ea.
Totodată, Ghețu a adresat o serie de întrebări celor care încă plâng după regimul sovietic: „Ar vrea cineva din voi să fie deportat în vagoane pentru vite, în plină arșiță de vară, fără apă și mâncare? Ar vrea cineva să ajungă acolo unde nu îl așteaptă nimeni? Ar vrea cineva să îndure frigul de -30, -50 grade la tăiat păduri fiind flămânzi și dezbrăcați?”
La final, deputata a subliniat importanța învățării din lecțiile istoriei și a făcut un apel la colegii săi deputați și cetățenii Republicii Moldova să lupte pentru pace, armonie, libertate și respectarea drepturilor omului. „Dragi colegi deputați, dragi cetățeni ai Republicii Moldova, dragi oameni de bună credință, hai să învățăm din lecțiile istoriei, haideți să învățăm din suferințele părinților și a buneilor mei,” a încheiat deputata.
Victimele celui de-al doilea val de deportări vor fi comemorate sâmbătă, 6 iulie. La ora 8:00, la Monumentul Deportaților din Aleea Gării vor fi depuse flori, iar în Piața Marii Adunări Naționale vor fi amplasate două vagoane similare cu acelea cu care au fost strămutați în 1949 deportații. „De asemenea, vor fi expuse obiecte folosite de victimele deportărilor, poze, istorii de viață, amenajată o bibliotecă cu 60 de cărți. Fiecare vizitator va putea să-și găsească rudele deportate, iar ghizii le vor oferi recomandări pentru a găsi dosarele lor. Expoziția din PMAN va fi până pe 31 iulie,” a precizat șeful Legislativului, Igor Grosu.
În cadrul ședinței Parlamentului din 4 iunie deputații au ținut și un minut de reculegere în memoria victimelor deportărilor staliniste din 1949. Atunci au fost deportate 1 183 de familii sau peste 35 mii de oameni, conform datelor oficiale. Sursele neoficiale afirmă că aceste cifre nu reflectă întreaga proporție a dramei moldovenilor, deoarece numărul victimelor deportărilor a fost calculat reieșind din trei membri ai familiilor. Se știe, însă, că au fost ridicate familii cu 7-8 și chiar 14 copii.
