Perspectivele soluționării conflictului transnistrean. Analist: „Totul depinde cum se va încheia războiul din Ucraina”
Una dintre cele mai mari probleme care a însoțit Republica Moldova pe parcursul celor 33 de ani de independență este regiunea separatistă din stânga Nistrului, care provoacă insecuritate și incertitudine. Conflictul a apărut încă la începutul anilor 90, iar pe 2 martie 1992, la jumătate de an după proclamarea independenței, a escaladat în război, care a provocat sute de decese, mii de răniți și refugiați. Separatismul transnistrean este considerat de majoritatea experților unul artificial, provocat și alimentat de Moscova pentru a menține influența asupra Republicii Moldova.
Conflictul transnistrean, care a izbucnit în 1992 și a fost înghețat ulterior, continuă să fie o unealtă în mâinile Federației Ruse pentru a menține Republica Moldova în sfera sa de influență geopolitică, consideră analistul politic Anatol Țăranu, fost ambasador al Republicii Moldova la Moscova. În opinia sa, diferendul transnistrean servește drept „laborator” pentru testarea unor soluții care ar putea fi aplicate și în alte conflicte din spațiul post-sovietic, inclusiv în Ucraina.
„Federația Rusă nu este cointeresată să rezolve acest conflict plus are posibilitatea să mențină prezența sa militară în R. Moldova chiar dacă această prezență este doar în stânga Nistrului. În același timp acest conflict servește ca și o bază de probare a unor soluții care ar putea fi folosite și în alte conflicte pe care Federația Rusă le menține pe teritoriul fostei Uniunii Sovietice. Conflictul transnistrean a fost o bază de evenimente, s-a încercat soluțiile din conflict să fie transplantate în Ucraina”.
Analiștii subliniază faptul că, deși prezența trupelor străine pe teritoriul Moldovei reprezintă un obstacol, aceasta nu ar trebui să fie un pretext pentru amânarea rezolvării conflictului. În contextul actual, în care influența internațională a Rusiei a scăzut, există mai multe oportunități de a avansa către o soluție durabilă, consideră Anatol Țăranu. El afirmă că soluționarea conflictului transnistrean depinde în mare măsură de rezultatul războiului din Ucraina.
„La moment aceste condiții nu există, totul depinde cum se va încheia războiul din Ucraina și care vor fi condițiile de pace care vor fi negociate cu Ucraina. Ucraina nu este cointeresată ca în spatele ei să existe o enclave rusească care în permanență ar prezenta un pericol pentru securitatea națională a Ucrainei, nemaivorbind că această enclavă de pe teritoriul Republicii Moldova pune în pericol existența Republicii Moldova. Este bine să menționăm că pe tot parcursul istoriei independenței Republicii Moldova, statul nostru niciodată nu și-a realizat integritatea sa teritorială”, a adăugat el.
Pe de altă parte, fostul vicepremier pentru Reintegrare, Alexandru Flenchea este de părere că Republica Moldova se află într-o situație mult mai avantajoasă și avansată în privința rezolvării conflictului transnistrean decât în urmă cu 33 de ani, când și-a declarat independența. În ciuda faptului că țara rămâne divizată, partea stângă a Nistrului este mult mai integrată în restul țării din punct de vedere economic și social, a declarat Alexandru Flenchea.
„Noi avem 360 de mii de cetățeni în stânga Nistrului. De fapt populația la acest moment este mai mica, pentru că nu toți oamenii cere și-au făcut acte moldovenești nu au rămas să trăiască în regiune. Cetățenii din regiune beneficiază de servicii publice, de sănătate, noi avem o economie a acestei regiuni conectată practice integral la economia națională și noi avem afaceri în stânga Nistrului în mare parte legalizată, nu integral, și asta trebuie să rămână o prioritate a țării noastre a tuturor legalizarea tuturor afacerilor care sunt acolo și atunci nu o să ne rămână decât să scăpăm de militarii străini de pe teritoriul țării noastre ca să putem constata că conflictul este rezolvat”.
Reintegrarea este o datorie a statului față de propriii cetățeni și o condiție esențială pentru integrarea cu succes în Uniunea Europeană. Pentru a atinge acest obiectiv, este necesară implementarea unor politici bine gândite, concluzionează Alexandru Flenchea.
„Pentru a realiza acest obiectiv, conducerea țării trebuie să implementeze politici bine gândite de reintegrare și atunci când este cazul când este necesar să vorbească și să implice pe cei care acum efectiv conduc această regiune. Interesele lor sunt foarte transparente și clare – cele de a face bani. La moment fac bani din situația această create din regiune secesionistă și nerecunoscută. Respectiv trebuie să fie create condițiile ca în continuare să nu mai fie posibil”.
Amintim că după încheierea războiului din 1992, soldat cu sute de morți și mii de răniți și persoane refugiate, Rusia și-a asumat angajamentul să-și retragă trupele și muniția din stânga Nistrului, ceea ce nu a îndeplinit nici până în prezent. Formatul de negocieri 5+2, lansat în 2005, care nu a fost niciodată foarte eficient, a devenit practic nefuncțional în contextul războiului provocat de Rusia în Ucraina, ambele state având statutul de mediatori. Conflictul transnistrean era considerat una din principalele piedici ale aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană.
Totuși, în ultimul an, mai mulți oficiali europeni și de la Chișinău vorbesc despre o posibilă integrare în doi pași, sau modelul cipriot, adică inițial fără regiunea din stânga Nistrului, dacă până atunci nu va fi identificată o soluție viabilă pentru reglementare.
