O samă de cuvinte // Cum Nicolae Breban și ai lui «au ucis limba noastră» și alte orori «per total»
— Ați ucis limba voastră…
O asemena frază sună stângaci, nefiresc, dar nu ne dăm seama imediat de ce. Apoi, când încercăm să-i găsim echivalentul într-o limbă română mai normală, cu sintaxa ne-englezită, de pildă: «V-ați omorât limba» sau «V-ați ucis limba». Și uite așa se ucide limba, englezindu-i sintaxa…
Fenomenul nu e chiar nou si a pornit din București. În urma cu un deceniu deja, Victor Ponta anunța solemn, pe fundalul mazilirilor de atunci din PSD: “Am oferit retragerea mea.” -- “Am oferit retragerea mea” în loc de frumosul și corectul “Mi-am oferit retragerea.”
Și așa ajungem la englezirea sintaxei de după 1989: -- Româna era o limbă frumoasă, flexibilă, care posedă pronume personale atone, particulele acelea pronominale fluide, precum în: "Primește-ți pedeapsa"… "Primește-ți”. Dar acum s-a ajuns să se spună: "Primește pedeapsa TA", sau "Protejează ficatul TĂU", sub influența englezei.
Revenind la exemplul anterior, Ponta nu ziceam acum 10 ani: "Mi-am oferit demisia", ci, într-o limbă stâlcită: "Am oferit retragerea mea.”
Totul a început, desigur, odată cu lenea ignorantă a traducătorilor fără fler pentru spiritul limbii, care deja imediat după căderea comunismului traduceau reclame bancare pe ziduri în București: - "Primește cardul tău", reproducând mecanic din engleză: "Get your card", în loc de românescul: "Primește-ți XXX…”
Deși s-ar putea argumenta că această cumplită și afectată modă pornise deja odată cu generația scriitorilor de curte ai regimului ceaușist, cum a fost — și încă mai este printre noi — Nicolae Breban. Am încercat iarãși sa citesc, de astã datã fara nici o tehnica particularã, «Animale Bolnave» al lui Breban… Din adolescență tot m-am chinuit s-o citesc (“lecturez” se spune azi) dar n-am putut niciodată.
Acum văd de ce: de la Breban și cei din tagma lui a pornit insuportabila manie de a folosi sistematic pronumele personal narativ chiar când personajul descris e singur în peisaj iar cititorul știe ca e singur, însă Breban scrie: “El s-a așezat…. El a luat… El a băgat în gură”… deși noi știm că personajul e singur în cameră. Tot de la el, se vede, a plecat și moda de a nu mai folosi pronumele atone: în loc de “primește-ți pedeapsa”, el scrie “primește pedeapsa TA” etc… ajungându-se la oroarea de azi, cum spuneam că vezi prin reclamele băncilor și farmaciilor: “Primește creditul TĂU.” / “Îngrijește inima TA.” Și la fel, tot începând din perioada aceea, s-au împlântat clișee fade, precum oroarea afectată care constă în a folosi “per” în loc de “în”? Adică acolo unde înainte se spunea omenește “în total” sau “cu totul”, acum auzi: “per total”.
Sau “per ansamblu”, cum am citit într-un text schimonosit, ba chiar la un prieten, altminteri scriitor, am văzut monstruozitatea: “per ansamblul planetei”.
Ați ucis limba voastră, da... (In loc de, nu-i așa? corectul: V-ați ucis limba.
