O samă de cuvinte// România șablonardă, însă mai puțin Moldova
Cine e iritat de anumite clișee lingvistice oribile, șabloane seci, repetitive poate avea satisfacția să descopere că uneori limba evoluează totuși în bine, cel puțin la nivel lexical, lepădând anumite orori. Personal, ani de zile am suferit când auzeam “Românica”, mai ales de pe la unii români plecați “afară".
Este un termen batjocoritor, cumplit, răspândit în România propriu-zisă și mai puțin în Republica Moldova; care mai de care se plânge de tot ce se întâmplă "la Românica”. Când auzeam "Românica" făceam convulsii nesănătoase. Aceia primeau de la mine câte un click sau block nașpa. Iar când eu vorbesc cu “nașpa”, chiar e de rău.
Sigur, pentru a fi corecți mai auzim și “merg la Moldova”. Dar asemenea afectări chipurile originale, sau presupuse a-ți salva timp în scriere, se întâmplă și la nivel ortografic. Astfel, mereu am îndemnat: scrieți “trebuie", complet, ca să păreți originali, iar nu “trebe” sau “tre”, cum scriu mulți afectat în România pe rețelele sociale.
Românii sunt inerți în originalitate. Pe lângă faptul că modele culturale ne vin tardiv, după ce-au dispărut și sunt deja repudiate în punctul de origine, la noi o inovație rămâne dominantă pe piața lingvistică cu deceniile, precum adjectivul / adverbul “nașpa", sau poate chiar intra în vocabularul fundamental, ca țigănismele "mișto" și “nasol”.
Așa se face că gluma grafică cu "tre' să fac” sau "tre' s’ fac” durează de atâta vreme, încât nimeni nu-ndrăznește să devină originalul care va scrie primul, complet, “trebuie”.
(Explicația că dacă scrii "tre” e mai rapid este, desigur, la fel de absurdă ca cea cu presupusa rapiditate când folosești k în loc de c…)
Eu scriu numai “trebuie", complet și de aceea mă iau palpitândele drept original. Restul, gloata, scrie încă "bye-bye de la Romanika".
România șablonardă
Vin apoi clișeele iritante, folosite în special în presă, precum “cu subiect și predicat” (adică: “limpede”, “pe față”) și “pe surse” (adică “am aflat noi, dar nu spunem de la cine, că-i secret”, sau: “potrivit unor surse pe care nu le putem dezvălui”, care sunt de obicei serviciile secrete).
Absurdul șablon lingvistic “pe surse” este de dată recentă, e o expresie neromânească și sună strident în armonia limbii. Așa cum era de așteptat, cineva a tradus-o lemnos și mecanic din americană.
Face parte din jargonul jurnaliștilor din SUA, cum poate fi auzit la Fox TV de exemplu. Când prezentatoarea dă o informație verificabilă, spune banalul: “according to our sources”. Când, în schimb, e vorba de informații neverificabile, de care televiziunea e sigură, dar nu poate da sursa, spune: “according to sources”, eventual cu un zâmbet enigmatic și lăsând deoparte “our”. În engleza americană, binomul “according to our sources” și “according to sources” funcționează foarte bine prin opoziție. În România, o loază de pe la SRI sau de la Antene a tradus odată prost doar “according to sources”, făcând-o un absurd: “pe surse”… și așa a rămas. Ce zic aici nu e “pe surse” scurse, ci am reconstituit-o eu “pe bune”… altă expresie cumplită intrată în româna vorbită după 1989 și pe care o vom decripta data viitoare.
