Corespondență Dan Alexe // Bulgaria demolează o enclavă de romi din Sofia, ignorând o hotărâre a CtEDO
Atunci când a primit, în anii 2000 (2004 și 2007), zece țări est-europene foste comuniste, UE nu a prevăzut fenomenul emigrației masive a romilor din Europa de Est spre țările occidentale, dar nici faptul că ar fi nevoie de o autentică politică coordonată la nivel european pentru a ajuta la o integrare autentică, dincolo de munca feluritelor ONG-uri care încearcă să facă asta, cu mai mult sau mai puțin succes, în fiecare țară.
Unele țări au luat măsuri radicale. Astfel, mai multe familii de romi din capitala Bulgariei, Sofia, se regăsesc deodată fără adăpost, după ce autoritățile au început să demoleze case din cartierul Zaharna Fabrika, în ciuda deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO) de a opri demolările. Autoritățile continuă însă demolările cu excavatoarele, desfășurând forțe de poliție și tunuri de apă împotriva manifestanților.
Demolările continuă în pofida unei hotărâri a CtEDO, din 11 aprilie, care cere guvernului să „oprească demolarea locuințelor reclamanților” până când nu va fi soluționat un dosar în justiție cu privire la 14 cetățeni care locuiesc în acel cartier și care și-au pierdut acum locuințele.
Dar incidente similare au avut și au loc mai peste tot în UE, inclusiv în „țara drepturilor omului”, Franța. Teoretic, Franța ar trebui să aibă o veche experiență cu țiganii din Europa de Est. În sec. al XIX-lea, după abolirea sclaviei în Principatele Române, un mare număr de țigani români au plecat spre Franța și Europa de Vest, făcând ca vocabularul de astăzi al țiganilor francezi și spanioli, precum și argoul lor, să fie înțesat de cuvinte ale țiganilor din România, unele deja arhaice.
În 2010, când dreapta lui Sarkozy expulza, distrugându-le taberele improvizate, romii spre țările lor de origine est-europene, socialiștii din opoziție condamnau în termeni duri acea politică de „stigmatizare", care amintea, spuneau ei, de epurările etnice naziste. Dar iată că, odată ajunși la putere după Sarkozy, socialiștii francezi au practicat exact aceeași politică, ba chiar cu la fel de puțin succes.
Dar Franța sau Bulgaria nu sunt cazuri izolate. Cehia a cunoscut, la rândul ei, așa-numitul „zid european al rușinii”: în orașul Ústí nad Labem, un zid a fost construit în 1999 pentru a separa locuitorii romi de așa-numiții lor vecini cehi „albi” de cealaltă parte.
Primarul de atunci al orașului Ústí nad Labem, Ladislav Hruska, afirma că locuitorii „albi" se plânseseră de zgomot, miros, gunoaie și șobolani veniți de la vecinii lor.
Dar și în România, în vara lui 2011, primarul Cătălin Cherecheș din Baia Mare a construit un zid de beton între o șosea și două blocuri în care locuiau romi. Acuzele de discriminare și segregare au făcut ca episodul să fie cunoscut și peste granițe.
Primăria Baia Mare a fost obligată abia după 13 ani, în 2024, printr-o decizie definitivă a Tribunalului Maramureș, să demoleze zidul ridicat în 2011, pentru ca populația romă să nu mai locuiască separat de restul locuitorilor.
Cazul Bulgariei: «Zaharna Fabrika»
În cazul amintit din Sofia, a intervenit deja ieri până și Comitetul Helsinki, care a spus: „Ceea ce este șocant nu este numai lipsa de umanitate în aceste demolări, ci și încălcarea flagrantă a dreptului internațional, cum nu am mai văzut până acum”.
Decizia de demolare a caselor construite ilegal datează din 2016 și se bazează pe Legea de amenajare a teritoriului a Bulgariei. Potrivit datelor publice, localnicii fuseseră deja preveniți.
Autoritățile spun și că clădirile „sunt periculoase pentru sănătatea și viața cetățenilor, sunt improprii pentru utilizare, în pericol de prăbușire și nu pot fi consolidate și reparate”.
Demolarea clădirilor a început ieri dimineață și va continua în zilele următoare. Nu este încă clar cât va dura procesul de demolare a clădirilor, deoarece în zonă s-au generat multe deșeuri de construcții, iar gunoiul menajer din cartier trebuie, de asemenea, eliminat separat, așa că nu este exclus ca demolarea să continue și după Paște.
Nu este deloc limpede cum familiile care se confruntă cu persoanele fără adăpost vor fi cazate în altă parte.
De-a lungul anilor, zona Zaharna Fabrika a fost asociată cu diverse probleme sociale, localnicii plângându-se adesea de criminalitate și poluare. Localnicii au protestat față de condițiile proaste de viață și au cerut mutarea enclavei romilor, având loc acolo mai multe demonstrații în primăvara și vara anului 2020.
Partea romă a cartierului, descrisă uneori în mass-media drept un „ghetou”, există de aproape 80 de ani.
În 2015, CtEDO a cerut Bulgariei fie să oprească evacuările forțate ale familiilor de romi, în absența unor locuințe alternative, după ce 126 de familii s-au confruntat cu evacuarea forțată în municipiul Gurmen.
În 2022, CtEDO a ordonat Bulgariei să despăgubească 56 de romi care au fost strămutați în orașul Plovdiv, după o înfruntare violentă cu alți localnici.
O serie de cazuri introduse de romi cu privire la discriminare și evacuări în Bulgaria au fost depuse la CtEDO în ultimul deceniu.
UE și «chestiunea romilor»
În chestiunea emigrației și a exportului unor practici masive, precum cerșetoria organizată, deseori prin exploatarea minorilor, unele țări din UE au încercat soluții radicale, până acum fără mare succes.
UE apreciază că există între 10 și 20 de milioane de romi în Europa, cetățeni cu aceleași drepturi, teoretic, ca și ceilalți, și care nu pot fi expulzați din vreuna din țările membre UE doar din pricina apartenenței lor etnice, întrucât au aceleași drepturi de a călători ca toată lumea.
După ce, ani la rând, s-a spus că problema romilor e o problemă a țărilor de origine, acest episod recent cu demolările din Bulgaria, care vine după multe alte incidente similare mai peste tot în UE, arată acum că trebuie găsită o soluție la nivel european.
