Cobza, inclusă în Lista patrimoniului UNESCO: „Va crește prestigiul instrumentului în R. Moldova și peste hotare”
La începutul secolului XX, cobza era prezentă la nunți, cumetrii și parastase, fiind o parte esențială a vieții în R. Moldova, România și Ucraina. Astăzi, cobza este mai rar întâlnită, însă există muzicieni pasionați și meșteri pricepuți care îi păstrează tradiția vie, continuând să transmită muzica și poveștile vechi din generație în generație. UNESCO a inclus cobza, în decembrie curent, pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanității.
„A fost instrumentul de bază acum o sută de ani. Primele mențiuni, considerate cele din antichitate, în jurul anului 400 î.Hr, ne spun clar: geții mergeau cu ea în misiuni diplomatice, ținând-o în mâini și cântând la ea. Putem afirma că noi, pe aceste meleaguri, cântăm la cobză de aproximativ 2.000 de ani”, a spus Victor Botnaru, cobzar, maestru în artă.
Să menții vie tradiția culturală nu este simplu. Listele și registrele nu ajută, contează entuziasmul și iubirea pentru instrument. Victor Botnaru și-a dedicat viața cobzei și a elaborat un volum de partituri.
„Cartea „Metodă de cobză tradițională” este rezultatul experienței de predare a acestui instrument, inițial la Catedra de Folclor. Încă din 1987, pas cu pas, lecție după lecție, s-au conturat metodele de învățare necesare fiecărui tânăr care dorește să studieze acest instrument”, a menționat Victor Botnaru.
La Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, studenții învață să cânte la cobză la fel ca și muzica populară:
„Îi spun permanent, când vine vorba despre cobză, că m-a fascinat acest instrument cu melodiile pe care le poate reda”.
Secretarul științific al Muzeului Național de Etnografie, Andrei Prohin, este convins că decizia UNESCO va crește prestigiul cobzei, atât în Republica Moldova, cât și peste hotare.
„Sperăm că în acest mod cobzarii de la noi, ansamblurile, vor fi mai solicitate și astfel vor avea susținere în activitatea lor. De asemenea, sperăm că vor apărea și meșteri care să confecționeze cobze la solicitarea interpreților”, a declarat secretarul științific al Muzeului Național de Etnografie, Andrei Prohin.
Pe Lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO se află colindatul de ceată bărbătească, tehnicile de realizare a covoarelor tradiționale, mărțișorul, precum și cămașa cu altiță. Următorul pe listă este dansul tradițional „Hora satului”.
„Este o propunere formulată de Comisia națională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial al Republicii Moldova. Am invitat România și intenționăm să invităm și alte țări din Europa de Sud-Est, unde există acest dans”, a subliniat secretarul de stat.
Pe lângă patrimoniul cultural imaterial, în Republica Moldova există și un obiect material inclus pe lista UNESCO. Este vorba despre punctul geodezic al Arcului lui Struve, un monument amplasat în Rudi, raionul Dondușeni. Încă de la înființarea sa în 1847, a fost folosit pentru măsurători în scopul realizării hărților internaționale.
CITIȚI ȘI:
