Corespondență Dan Alexe | Belgia acuzată de antisemitism și situația legală a circumciziilor în UE
Un conflict diplomatic a izbucnit între Belgia și Statele Unite, provocat de acuzațiile ambasadorului american la Bruxelles, prelungite de altele venite din Israel, conflict care scoate la lumină o dezbatere mult mai amplă, veche și complexă: statutul circumciziei religioase în Europa.
Totul a pornit de la o investigație a autorităților belgiene privind circumciziile realizate fără supraveghere medicală într-o comunitate de evrei tradiționaliști hasidim din Antwerpen (Anvers), ceea ce încalcă legislația sanitară națională. Ambasadorul SUA la Bruxelles, Bill White, a criticat luni în mod public această anchetă și a susținut că ea ar reprezenta o formă de antisemitism din partea autorităților belgiene.
Noi acuzații au venit în cursul zilei de marți, 17 februarie, chiar din partea guvernului Israelului.
Reacția guvernului belgian a fost fermă: ambasadorul SUA a fost convocat marți pentru explicații, iar declarațiile sale au fost catalogate drept inacceptabile. Procedura diplomatică de convocare nu este una extremă, dar indică tensiuni serioase și nevoia de clarificări oficiale.
În spatele acestui incident se află o problemă mult mai largă: în Europa, circumcizia este privită în primul rând ca intervenție medicală, nu doar ca practică religioasă. Această perspectivă schimbă fundamental modul în care statele reglementează procedura. Majoritatea guvernelor europene pun un accent puternic pe integritatea corporală a minorilor, pe consimțământul informat și pe responsabilitatea statului de a proteja copiii de intervenții non-medicale. În același timp, unele comunități religioase, musulmanii și evreii practicanți, susțin că circumcizia este esențială pentru identitatea lor spirituală și că restricționarea ei ar încălca libertatea religioasă. Conflictul dintre aceste două drepturi fundamentale - protecția copilului și libertatea religioasă - nu are o soluție unanim acceptată.
În multe țări europene (inclusiv Belgia), circumcizia este privită în primul rând ca o procedură medicală, nu doar religioasă. Asta schimbă complet perspectiva față de SUA. De aceea, reglementările diferă considerabil de la o țară la alta.
Unele țări au ales să protejeze explicit circumcizia religioasă prin lege. Cel mai clar exemplu este Germania, unde o decizie judecătorească din 2012 care sugera că procedura ar putea constitui vătămare corporală a declanșat o criză politică majoră. Parlamentul a reacționat atunci rapid și a adoptat o lege care confirmă explicit legalitatea circumciziei religioase, cu condiția respectării standardelor medicale.
Alte țări permit procedura, dar o tratează strict ca act medical. Franța acceptă circumcizia cu acordul părinților, însă aceasta trebuie realizată în condiții sanitare adecvate. Norvegia a mers chiar mai departe: procedura trebuie realizată în sistemul medical, de personal calificat, adesea în spitale. Suedia impune reguli foarte stricte privind anestezia, calificarea persoanelor autorizate și supravegherea medicală.
Există însă și țări unde dezbaterea publică este mult mai intensă. Danemarca a cunoscut inițiative cetățenești și presiuni profesionale pentru interzicerea circumciziei minorilor din motive non-medicale, deși guvernele au refuzat până acum o interdicție totală. În Finlanda situația este mai ambiguă, fiind reglementată în principal prin decizii ale instanțelor, care permit procedura doar dacă este considerată în interesul copilului și cu acordul ambilor părinți.
La nivel european nu există o regulă comună obligatorie. Totuși, interpretările drepturilor fundamentale ajung uneori în fața Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care analizează echilibrul dintre libertatea religioasă și protecția minorilor. În paralel, tema poate fi discutată și în contexte politice mai largi, inclusiv în cadrul Uniunii Europene, mai ales atunci când apar tensiuni între state sau presiuni internaționale.
În esență, diferența majoră dintre Europa și SUA este una de filozofie juridică și culturală. În Statele Unite, circumcizia - inclusiv cea non-religioasă - este relativ frecventă și acceptată social, iar libertatea religioasă este interpretată foarte larg. În Europa, accentul cade mai mult pe reglementarea medicală și pe drepturile copilului. Când aceste două perspective se întâlnesc, apar inevitabil conflicte diplomatice, precum cel recent dintre Belgia și SUA.
Prin urmare, disputa actuală nu este doar despre o anchetă locală sau despre declarațiile unui ambasador. Ea reflectă o dezbatere profundă despre limitele libertății religioase, rolul statului în protejarea minorilor și modul în care societățile moderne încearcă să echilibreze tradiția cu normele medicale și juridice contemporane. În Europa, acest echilibru rămâne în continuă negociere.
