„Ne trag înapoi” sau „ce punem în loc”: Cum trebuie să abordeze autoritățile problema monumentelor sovietice
La aproape 35 de ani de la independență, R. Moldova rămâne împânzită de monumente sovietice, iar reamplasarea acestora revine, periodic, în dezbaterile publice. În timp ce istoricii susțin că aceste statui „ne trag înapoi”, iar veteranii de război cer „reamplasarea” și înlocuirea acestora cu monumente ale eroilor naționali, sculptorii invocă „valoarea artistică” a lucrărilor și întreabă „ce punem în loc?”.
Pe acest fundal, autoritățile discută o posibilă relocare selectivă, fără un plan de demontare generalizată anunțat oficial.
Inițiativa privind o eventuală reamplasare a monumentelor sovietice se află, în prezent, la nivel de discuție și consultare, au confirmat, pentru Teleradio-Moldova, reprezentanții Guvernului. Potrivit acestora, nu există, deocamdată, o decizie formală sau un calendar privind eventuale demontări, iar subiectul este analizat în cadrul structurilor de specialitate.
„Locul acestor monumente este la muzeu”
Discuția actuală este, de fapt, o reluare a unui proces început încă din primii ani ai independenței, dar rămas incomplet, susține istoricul Sergiu Musteață. În opinia sa, Republica Moldova a amânat prea mult clarificarea raportării la simbolurile ideologiei comuniste, iar reamplasarea lor ar reprezenta nu o ștergere a trecutului, ci o reașezare firească a memoriei.
„Subiectul nu este nou. Există o hotărâre a prezidiului Parlamentului din 1991, care așa și n-a fost pusă în aplicare până la capăt. Noi ne-am trezit cam târziu să decomunizăm societatea noastră. Monumentele ideologiei comuniste trebuie să fie reamplasate în spațiile muzeale sau în spațiile cu mai puțină pondere publică, care nu mai reprezintă decât trecutul nostru, totalitar, așa cum a fost el. Așa că s-a reluat discuția, nu știu cât de mult vor avansa, dar cu siguranță este necesar”, a declarat Sergiu Musteață, pentru Teleradio-Moldova.
Istoricul susține că menținerea acestor monumente în centrele orașelor transmite un mesaj simbolic care nu mai corespunde direcției actuale a statului. În viziunea sa, nu este vorba despre distrugere, ci despre o delimitare clară față de o ideologie care a marcat prin represiune și control politic istoria regiunii.
„Deci, locul acestor monumente este în spațiul muzeal. S-a terminat cu comunismul, s-a terminat cu regimul, s-a terminat cu liderii și reprezentanții acestor ideologii totalitare și, acum, bineînțeles că ele trebuie deplasate din spațiul public, ca să nu mai influențeze negativ asupra dezvoltării parcursului european și democratic al Republicii Moldova. Monumente de acest gen ne trag înapoi. Alimentează nostalgia nejustificată și multe alte aspecte în sensul ăsta”, ne-a mai spus istoricul.
În același timp, Musteață admite că procesul nu poate fi unul unilateral și brusc. El spune că trebuie să existe consultări, discuții publice și explicații clare pentru cetățeni, astfel încât deciziile să fie înțelese ca parte a unei politici de memorie, nu ca un gest radical.
„Trebuie să fie o coeziune socială, trebuie discutat, trebuie explicat oamenilor, deoarece nu este un abuz asupra trecutului, ci este o reamplasare a lor în spațiul muzeal. Deci, noi nu ștergem trecutul și nu-l lichidăm, dar nu putem trăi cu trecutul în continuare, care ne duce înapoi. Sau, și mai mult, ne împiedică un parcurs normal de dezvoltare”, a conchis Sergiu Musteață.
Și vicepreședintele Asociației Veteranilor „Pentru Neam și Țară”, Andrei Eremia, consideră că subiectul trebuie discutat deschis, dar pornind de la o evaluare clară a situației. Veteranul afirmă că spațiul public ar trebui să reflecte în primul rând istoria și eroii naționali, iar monumentele cu încărcătură ideologică sovietică nu mai corespund realităților actuale.
„Noi nu avem monumentele noastre, dar monumentele ar trebui să reprezinte istoria noastră în primul rând, istoria națiunii noastre, istoria acestui pământ, istoria neamului nostru, românesc, moldovenesc”, susține veteranul.
Andrei Eremia pledează pentru reamplasarea monumentelor asociate comunismului în spații amenajate special, unde să poată fi vizitate de cei interesați, dar fără a ocupa locuri centrale.
„Pledez ca monumentele sovietice rămase, mai ales cele ale unor criminali, să fie reamplasate undeva, într-un loc amenajat și cei care vor să le vadă să se ducă acolo. Dar din țară, din locurile publice, trebuie scoase, părerea noastră. Trebuie reamplasate și puse monumentele eroilor acestui pământ, care au luptat pentru oamenii din țara asta, pentru pământul acesta, pentru etnie și neamuri și așa mai departe”, a adăugat el.
„Ce punem în loc?”
O abordare diferită are sculptorul Ioan Grecu, care spune că discuția despre reamplasarea monumentelor sovietice nu poate ignora valoarea artistică a multor lucrări realizate în perioada sovietică.
În opinia sa, este important să fie făcută distincția între încărcătura ideologică a unui monument și calitatea sa plastică, iar eventualele decizii trebuie analizate și din perspectiva patrimoniului artistic.
„Multe monumente sovietice au valoare artistică de calitate, fiindcă atunci nu se făcea rebut cu asta. Și la foarte multe monumente din astea au lucrat artiști consacrați de la momentul respectiv. Faptul că ele poartă un iz ideologic al timpului, asta e altă treabă. Dar ca monumente, ca valoare artistică, o mare parte dintre ele, cu mici excepții, sunt foarte bune”, ne-a spus Grecu.
Drept exemplu, sculptorul invocă monumentul ecvestru al lui Grigore Kotovski, despre care spune că, dincolo de controversele legate de personaj, lucrarea este una reușită din punct de vedere artistic.
„Vă dau exemplu ecvestrei lui Grigore Kotovski. Noi știm cine a fost Grigore Kotovski - banditul satului și al orașului. Dar lucrarea este printre cele mai bune zece lucrări ecvestre sovietice”, a precizat sculptorul.
În opinia sa, o soluție ar putea fi contextualizarea istorică direct în spațiul public, prin explicații clare despre personajele reprezentate, fără a interveni neapărat asupra amplasamentului.
„Eu sunt de părere că, lângă ele, trebuie scris că Grigore Kotovski a fost un bandit. Deci, de scris acest lucru, dar monumentul să fie lăsat acolo. Când vine cineva, citește și știe”, a propus sculptorul.
Ion Grecu a avertizat că o decizie radicală ar putea adânci tensiunile din societate.
„Lejer n-o să le putem da jos, pentru că societatea noastră e foarte divizată”, a punctat artistul.
Ministrul Jardan: „Trebuie să intervenim”
Ministrul Culturii, Cristian Jardan, a declarat anterior că este necesară o intervenție asupra monumentelor care nu mai corespund identității actuale a statului, însă a exclus ideea distrugerii acestora. Oficialul a precizat că discuția vizează în special spațiile centrale din Chișinău și că o eventuală relocare trebuie analizată instituțional.
„Poziția mea este că, da, trebuie să intervenim – și nu doar în Chișinău. Avem câteva monumente depășite, care nu mai reflectă identitatea noastră. Da, este posibil să aibă o valoare artistică și istorică, nimeni nu intenționează să le distrugă. Însă cred că este necesară o discuție privind relocarea lor și trebuie luată o decizie, pe care sper că o vom adopta în viitorul apropiat”, a declarat ministrul pentru DW.
Precizăm că o companie sociologică din Republica Moldova realizează în această perioadă un sondaj menit să afle atitudinea cetățenilor față de reamplasarea monumentelor sovietice din spațiile publice. Responsabilii acestei companii au evitat să ne spună dacă această cercetare are vreo legătură directă cu discuțiile purtate la nivel guvernamental sau dacă este o inițiativă independentă.
Un inventar public complet și actualizat al tuturor monumentelor sovietice din Republica Moldova nu există în prezent. Estimările din ultimii ani indică zeci de monumente dedicate liderilor bolșevici sau comuniști, printre care 17 ale lui Lenin și două ale lui Karl Marx, la care se adaugă monumente centrale din Chișinău, precum cel al lui Grigore Kotovski sau Serghei Lazo. În afar de acestea, în localități din întreaga țară există sute de monumente dedicate soldaților sovietici sau „eliberatorilor”, iar dacă sunt incluse și obeliscurile, plăcile comemorative și alte simboluri din perioada URSS, numărul total este de ordinul miilor.
Experiența altor foste republici sovietice sau socialiste arată abordări diferite. Țările baltice și Ucraina au mers cel mai departe, ultima mai ales după 2014 și 2022, demontând sau relocând sute și chiar mii de monumente sovietice, în baza unor legi de decomunizare. În Polonia, au fost eliminate din spațiul public monumentele considerate simboluri ale dominației sovietice, iar în unele cazuri acestea au fost mutate în muzee sau parcuri tematice. În schimb, în state precum Belarus sau în unele republici din Asia Centrală, majoritatea monumentelor sovietice au fost păstrate, fiind considerate parte a continuității istorice sau a identității statale.
CITIȚI ȘI:
