Ghețarii, zăpada și gheața arctică dispar: Din anii ‘80, Europa se încălzește de două ori mai repede decât media globală
Anul 2025 a fost al treilea cel mai cald an înregistrat vreodată la nivel global, cu un nivel de încălzire estimat la aproximativ 1.4 grade Celsius față de perioada preindustrială. Dacă ritmul actual continuă, limita de 1.5 grade Celsius stabilită prin Acordul de la Paris ar putea fi atinsă înainte de sfârșitul acestui deceniu, adică mai devreme decât se anticipase. Acestea sunt concluziile noului raport european privind starea climei din Europa.
Europa, cel mai rapid continent care se încălzește
În Europa, impactul schimbărilor climatice se observă cel mai bine. Începând cu anii '80 ai secolului trecut, bătrânul continent se încălzește de două ori mai repede decât media globală, înregistrând cel mai rapid ritm de încălzire de pe glob.
Pe parcursul anului trecut, 95% din Europa a înregistrat temperaturi peste medie, în timp ce regiunea Fennoscandia subarctică s-a confruntat pentru prima dată în istorie cu temperaturi extreme.
Temperatura anuală a suprafeței mării pentru regiunea europeană a fost cea mai ridicată. În 2025, o mare parte din nord-vestul și estul Europei a fost mai fierbinte decât media anuală, cu precipitații anuale totale cu 10 - 40% sub medie.
Începând cu anul 1980, temperatura medie a Mării Mediterane a crescut cu 1.4°C, în timp ce media globală este de 0.6°C.
Secetă și valuri de căldură fără precedent
Pentru Europa, anul 2025 a fost unul dintre cei mai secetoși trei ani în ceea ce privește umiditatea solului, începând din 1992. În luna mai 2025, 35% din Europa s-a confruntat cu o secetă agricolă „extremă”.
Regiunile din nord-vestul și centrul Europei au traversat unul dintre cei mai secetoși zece ani din ultimii 47 de ani în ceea ce privește precipitațiile.
Studiul mai arată că valurile de căldură au devenit mai frecvente și severe, iar precipitațiile au provocat inundații catastrofale. Incendiile au ars cea mai mare suprafață înregistrată – în jur de 1.034.550 de hectare.
În iulie 2025, Fennoscandia subarctică a cunoscut cel mai sever val de căldură înregistrat vreodată, cu temperaturi apropiate de și în interiorul Cercului Arctic, atingând 30°C.
Regiunea se confruntă de obicei cu până la două zile de „stres” termic puternic pe an, dar, în 2025, unele zone au înregistrat trei săptămâni de temperaturi extreme – între 12 iulie și 1 august.
Temperaturile nespecifice regiunii au provocat secetă „moderată” până la „severă”. Cel mai ridicat nivel a fost înregistrat în centrul Norvegiei – 34.9°C.
Nivelul mării și temperatura globală
Nivelul apei la nivel global a crescut cu 3.7 mm, iar în regiunea nord-estică a Atlanticului, apropiată de Europa, cu 2 - 4 mm, din 1999 până în 2025. Temperatura în comparație cu perioada preindustrială (1850 - 1900) a crescut la nivel global cu 1.4°C, la nivel european - cu 2.4°C, iar în regiunea arctică - cu 3.2°C.
Aceste schimbări au condus la reducerea suprafeței gheții marine în Arctica cu 2.6 milioane de kilometri pătrați (-33%), iar în Antarctica - cu 0.6 milioane de kilometri pătrați (-20%) față de 1980.
Cantitatea ghețarilor s-a redus și ea față de 1975 – la nivel global cu 9.6 trilioane de tone, iar în Europa - cu 970 de miliarde de tone. Astfel, ghețarii din întreaga Europă au înregistrat o pierdere în masă netă, în timp ce acoperirea cu zăpadă a fost cu 31% sub medie.
Ierni mai scurte, zăpadă mai puțină
Pe teritoriul Europei se micșorează numărul zilelor de iarnă cu temperaturi scăzute. În 2025, stratul de zăpadă de la sfârșitul sezonului de iarnă și masa acestuia au fost a treia cea mai mică valoare din cei 42 de ani de monitorizare.
În martie 2025, suprafața acoperită de zăpadă era cu aproximativ 1.32 de milioane de kilometri pătrați sub medie, echivalentul suprafețelor Franței, Italiei, Germaniei, Elveției și Austriei luate împreună.
Calota glaciară a Groenlandei a pierdut aproximativ 139 de miliarde de tone de gheață în 2025 sau de circa 1.5 ori mai mult decât cantitatea de gheață stocată în toți ghețarii din Alpii europeni.
Ghețarii din Europa continuă să piardă masă netă, cele mai vizibile reduceri fiind observate în Islanda.
Cum afectează schimbările climatice biodiversitatea
Schimbările climatice reprezintă o sursă majoră de presiune asupra biodiversității marine și terestre. Valurile de căldură marine provoacă mortalitatea în masă a organismelor acvatice și contribuie la schimbări în distribuția speciilor, în sincronizarea sezonieră și la perturbări ale ecosistemului.
În perioada 2023-2025, Marea Mediterană a cunoscut șocuri puternice cauzate de valuri de căldură intense.
Posidonia oceanica este o iarbă marină mediteraneană care acoperă circa 19.000 de kilometri pătrați de-a lungul coastelor Europei, oferind beneficii ecologice și economice. Este sensibilă la temperaturile ridicate, care provoacă stres termic, creșterea mortalității și reducerea creșterii și productivității.
În ultimii 50 de ani, pajiștile cu Posidonia oceanică au scăzut cu până la 34%. Protejarea și restaurarea acestora este vitală pentru menținerea structurii și stabilității ecosistemului mediteranean.
„Dovezile prezentate în raport demonstrează clar că schimbările climatice nu reprezintă o amenințare viitoare, este realitatea în care trăim”, menționează autorii studiului.
Raportul Starea climei în Europa a fost elaborat de Serviciul Copernicus privind Schimbările Climatice, în colaborare cu Centrul European pentru Prognoze Meteorologice pe Termen Mediu și Organizația Meteorologică Mondială.
CITIȚI ȘI:
