„Zece cauze penale nu fac mare diferență”: Cum motivează PCCOCS transferul cazurilor de tortură la procuraturile teritoriale
Planul Procuraturii Generale și al Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale (PCCOCS) de a trimite dosarele de tortură agravată în raioane riscă să aducă Republica Moldova noi condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO). Activiștii pentru drepturile omului avertizează că, deși măsura este justificată de autorități prin necesitatea de a reduce volumul de muncă al procurorilor, transferul anchetelor la nivel local va compromite independența investigațiilor.
Modificările propuse la proiectul de lege care vizează fortificarea mecanismelor de combatere a corupției, a criminalității financiare și criminalității organizate au provocat dispute aprinse între autorități și societatea civilă, la consultările publice organizate, pe 25 mai, de Comisia parlamentară juridică, pentru numiri și imunități.
Argumentele „pro”
Printre argumentele în sprijinul acestei modificări sunt numărul mic de cauze penale gestionate de PCCOCS și utilizarea ineficientă a resurselor pentru cercetarea acestor cazuri, în detrimentul altor dosare considerate mai importante.
Conducerea PCCOCS susține că „zece cauze penale nu fac mare diferență”, în schimb pun o încărcătură suplimentară pe procurori. Totuși, până la pornirea acestor dosare, spune Victor Furtună, procuror-șef al PCCOCS, sunt înregistrate multe plângeri care necesită verificare, acestea fiind mai degrabă un „șiretlic” al avocaților, ca tactică de apărare a clienților.
„Tactica apărării este că, odată ce persoana este reținută, este depusă o plângere pe tortură - alineatul 3 sau alineatul 4, care, evident, din start, venea la procuratură specializată. Și, respectiv, lunar, instituția analiza zeci de cauze penale ce vizau acuzații de rele tratamente. Aceste acțiuni necesită timp, mijloace și dezbate activitatea de bază a procurorilor. Nu le permite să se concentreze pe fenomene care, într-adevăr, sunt importante, cum ar fi contrabanda, spălări de bani, trădare de patrie”, a declarat Furtună, la consultările de la Parlament.
Potrivit șefului PCCOCS, în aceste circumstanțe, procurorii lăsau investigațiile de bază și se concentrau pe plângerile de tortură, care au un termen de examinare de doar 15 zile.
„Este un termen mult mai mic ca la alte procese penale. Respectiv, procurorul, având un asemenea proces penal în gestiune, el este nevoit să lasă absolut tot și să se concentreze 15 zile, să se dedice doar acelui proces penal. Este imposibil, în practică, având un proces penal pe tortură, să mai faci altceva. Te blochează, practic”, a motivat Victor Furtună.
Fenomenul torturii nu mai are intensitatea din trecut, iar PCCOCS are alte priorități, cum ar fi combaterea traficului de droguri, a adăugat el.
„Din 2023, de când am intrat la PCCOCS, practica arăta că 56% dintre sentințele PCCOCS erau pe dosarele cu droguri. Și, la momentul actual, tendința este aceeași. Iată acesta este fenomenul pe care procurorul specializat trebuie să se concentreze. Cu regret, suntem nevoiți să prioritizăm. Argumentele aduse de societatea civilă sunt că instituțiile internaționale ne obligă să avem o procuratură specializată care să examineze cazurile de tortură. Aceasta nu corespunde realității. Noi, la Procuratura Generală, avem secții specializate pe combaterea torturii care au rol de a concentra practica judiciară, de a monitoriza acele cauze penale și de a interveni după caz”, a conchis procurorul-șef al PCCOCS.
Nicolae Zanevici, procuror în cadrul Procuraturii Generale, și-a susținut colegul de la PCCOCS.
„Cu adevărat, sunt puține cauze, nu este necesar să încărcăm o procuratură specializată cu asemenea categorie de infracțiuni. În situația în care se constată anumite cazuri de tortură complexe, cu o gravitate enormă, prin ordonanța procurorului general aceste dosare pot fi retrase și transmise PCCOCS-ului”, a punctat Zanevici.
Argumente „contra”
De cealaltă parte, reprezentanții Oficiului Avocatului Poporului (OAV) susțin că PCCOCS ar trebui să-și consolideze competențele în combaterea și investigarea faptelor de tortură, făcând referire la articolul 12 al Convenției ONU împotriva torturii, la care Republica Moldova este semnatară: „Fiecare stat parte va lua măsuri pentru ca autoritățile sale competente să procedeze imediat la o anchetă imparțială, ori de câte ori există motive întemeiate de a crede că pe teritoriul aflat cu jurisdicția sa a fost comis un act de tortură”.
„Noi reiterăm necesitatea consolidării reale a capacităților organelor procuraturii în combaterea torturii și anume în ce privește consolidarea secției combaterea torturii din cadrul PCCOCS, dar nu de a scoate capacitățile și mandatul pe care îl are”, a spus Valentin Roșca, adjunctul Avocatului Poporului.
La rândul său, Dumitru Rusu, reprezentant al Asociației Promo-LEX, a subliniat importanța distanței instituționale:
„Noi nu spunem că este punctat într-un document internațional precum că trebuie să avem o procuratură specializată pe investigarea torturii. Ceea ce se discută în prezent este despre păstrarea unui mecanism independent de investigare. Acum, noi nu spunem că PCCOCS este varianta ideală. Totuși, la zi, noi vedem că această instituție care este specializată are o distanță suficient de mare sau cel puțin mai mare față de procuraturile teritoriale”.
Temerea principală a apărătorilor drepturilor omului este că procurorii din teritoriu ar putea încetini intenționat investigarea cazurilor de tortură, fapt ce ar afecta transparența procesului.
„Ne opunem retragerei competenței de investigare a formelor agravate de tortură de la structura specializată PCCOCS și transferarea acestora către procuraturile teritoriale. Considerăm că interzicerea torturii este o normă absolută, garantată de Constituția Republicii Moldova și de tratatele internaționale. Această normă nu valorează nimic fără un mecanism eficient de anchetă”, a declarat, la aceleași consultări, Daniela-Filipa Soltan, reprezentantă Amnesty International Moldova.
Riscurile transferării dosarelor de tortură în teritoriu
Aceasta a invocat trei riscuri majore, dacă modificările vor intra în vigoare, inclusiv încălcarea principiului independenței și imparțialității - subiecții în cazurile de tortură sunt adesea polițiști, ofițeri de urmărire penală sau angajați ai penitenciarelor.
„Dacă vor fi transferate aceste cazuri la nivel teritorial, urmărirea penală se va pune în sarcina unor procurori locali care colaborează zilnic cu aceiași polițiști suspectați. Acest lucru va genera un viciu structural de imparțialitate și va atrage inevitabil noi condamnări ale Republicii Moldova la Strasbourg”, a explicat reprezentanta Amnesty International.
Distrugerea memoriei instituționale și a specializării reprezintă un alt risc.
„Am auzit în cadrul ședinței că aceste cauze sunt lipsite de complexitate. În realitate, considerăm că documentarea torturii este extrem de complexă, ea cere aplicarea protocolului de la Istanbul, expertiză medico-legală și psihosocială avansate și audiere în condiții speciale de protecție a victimelor aflate în custodia statului. PCCOCS a acumulat această expertiză în ultimul deceniu, iar fragmentarea competenței la 14 procuraturi teritoriale, unde un procuror va instrumenta statistic mai puțin de o cauză de tortură în întreaga sa carieră, va duce la pierderea ireversibilă a acestei metodologie probatorii”, a adăugat Daniela-Filipa Soltan.
În final, Amnesty International Moldova a solicitat „excluderea integrală a articolului 4 din proiectul de lege și menținerea actuală a legii cu privire la Procuratură pentru ca PCCOCS să-și păstreze competența exclusivă”.
Vladislav Gribincea, fost apărător la CtEDO și actual judecător la Curtea Supremă de Justiție, a avertizat că modificarea legislativă reprezintă un regres periculos: „Ceea ce se propune acum este revenirea la situația de până în anul 2013. Noi știm cum investigau procurorii din teritoriu aceste cauze. Iar revenirea la situația de până la modificarea acestei legi ar putea să genereze mai multe probleme, inclusiv la Strasbourg”.
Săptămâna trecută, mai multe organizații neguvernamentale pentru drepturile omului au lansat un apel public adresat Parlamentului, Procuraturii Generale, Ministerului Justiției și altor autorități, prin care cer menținerea competenței exclusive a PCCOCS în urmărirea penală a infracțiunilor de tortură.
Mai exact, societatea civilă este îngrijorată de modificarea propusă în proiectul de lege nr. 148 din 6 mai 2026, prin care formele agravate de tortură sunt luate de la PCCOCS și transferate procuraturilor teritoriale.
Concomitent, proiectul modifică Legea cu privire la Procuratură, prin eliminarea referinței exprese la combaterea torturii.
Semnatarii susțin că transferul de competențe încalcă obligația statului de a desfășura anchete efective și imparțiale, consacrată în art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în articolele 12 și 13 din Convenția ONU împotriva torturii.
CITIȚI ȘI:
