Revista presei interbelice: Chișinăul încearcă să vorbească românește fără accent rusesc
Săptămâna trecută vă povesteam despre descoperirea spectaculoasă a celor peste două mii de documente vechi moldovenești găsite la Tribunalul Lăpușna. Ei bine, la 9 iunie 1926 ecoul descoperirii continuă.
Directorul Arhivelor Statului din Chișinău, L. T. Boga, spune că aceste hrisoave nu trebuie să rămână doar o știre de senzație, iar ziarul Romania Nouă de la Chișinău începea să publice cele mai importante documente descoperite. Primele două sunt un hrisov al lui Ștefan cel Mare și un hrisov al lui Vasile Lupu.
Pe scurt, hrisovul lui Stefan cel Mare e despre confirmarea dreptului de proprietate. Ștefan cel Mare întărește două sate de lângă Nistru – Grozești și Mănești – pentru Anușca și Maria, fiicele lui Camarin:
„Cu mila lui Dumnezeu, noi Ștefan Voevod, Domn țării Moldovii... am dat și le-am întărit în pământul nostru al Moldovii ocina lor dreaptă... satele Grozeștii și Măneștii, să le fie de la noi uric și cu tot venitul, lor și copiilor lor și nepoților lor... nestricat nici odinioară în veci.”
Documentul era scris la Suceava și pecetluit la 11 august anul 6987... Adică 1479. În vremea lui Ștefan cel Mare nu se folosea calendarul de astăzi. Cancelaria Moldovei folosea era bizantină, care număra anii de la „Facerea lumii”, considerată atunci că ar fi avut loc în anul 5508 înainte de Hristos. Prin urmare: se scad 5508 ani pentru a afla anul după calculele de azi...
Dacă hrisovul lui Ștefan cel Mare confirma o moștenire, cel al lui Vasile Lupu seamănă mai degrabă cu un dosar de judecată. Domnul Moldovei intervine într-un conflict de proprietate din satul Holohoreni și cere aplicarea unei hotărâri, împotriva unor oameni care își construiseră case pe un teren pe care nu îl dețineau de drept.
Citez: „...iară acum de iznoavă s'au sculat de s'au dus în sat și și-au făcut case în tăria lor și preste județul nostru ce le-am făcut...”
„...să le strici casele și să-i scoți și din sat, pentrucă-ce îmblă preste județul Domniei mele”, document scris la Iași la 22 august anul 7156, adică 1649.
Ziarul Romania Nouă avea și informații școlare. Aici aflam că Elevii Școlii Normale din Chișinău au mers în excursie la Cojușna, însoțiți de directorul Ștefan Gâiorghiade și de profesorii Zaharescu și T. Popovici.
Ziarul notează că fanfara școlii, costumele naționale și jocurile românești au impresionat profund localnicii. Sătenii își vedeau propriii copii învățând la o instituție pe care o considerau o poartă spre un viitor mai bun și îi întâmpinau cu entuziasm și invitații repetate. Acum 100 de ani, fanfara și jocurile românești au impresionat satul. Dar cel mai mult impresiona faptul că acei tineri mergeau la școală.
La rubrica cultură, același ziar consemnează un eveniment important pentru Chișinău: interpretarea oratoriului „Creațiunea” de Joseph Haydn.
Concertul, organizat în sala eparhială sub conducerea lui Bulâcev, s-a bucurat de succes și de un public numeros, deși organizatorii s-au confruntat cu o problemă majoră: lipsa unei orchestre. Din acest motiv, celebra lucrare a fost interpretată doar cu acompaniament de pian.
Ziarul laudă corul și soliștii pentru efortul depus, dar face și o observație interesantă: pronunția românească a unor interpreți era puternic influențată de limba rusă. Autorul articolului ajunge chiar să ceară introducerea unor cursuri serioase de dicțiune la Conservatorul din Chișinău.
Cu toate criticile, ziarul considera concertul un moment important al vieții culturale
Acum 100 de ani, Chișinăul încerca să cânte Haydn fără orchestră și să vorbească românește fără accent rusesc. Ambele erau semne ale unei culturi aflate în plină construcție.
Acestea au fost știrile de acum 100 de ani.
Autor: Dan Melnic
