Revista presei interbelice: Ciocolata remediu universal – bună și pentru dureri de cap, și pentru stomac
La 10 iunie 1926... După inundațiile puternice care au paralizat circulația feroviară în jurul Chișinăului, ziarul Lumea anunță o revenire la normal. Trenurile accelerate pe rutele Iași–București și Chișinău–Iași–București circulau din nou, după refacerea porțiunilor de cale ferată afectate de ploile torențiale.
Tot ziarul Lumea publica lista comisiilor de examinare pentru admiterea în clasa a V-a la liceele din regiunea școlară Iași. Printre centrele de examen se regăseau și două orașe importante din Basarabia.
La liceul de fete din Soroca, comisia era condusă de Olga Andrievichi, alături de preotul Bjoila, A. Grăjdeanu și P. Vataman. La liceul de băieți „Ion Creangă” din Bălți, din comisie făceau parte preotul I. Bălteanu, N. Palamar, D. Apostol, R. Doleju și E. Sârbu.
În 1926, admiterea în clasa a V-a era un eveniment atât de important încât numele profesorilor examinatori apăreau în ziar.
La rubrica școlare, ziarul Romania Nouă anunța că școlile primare își încheiau cursurile la 15 iunie, examenele de sfârșit de an începeau pe 18 iunie, iar anul școlar se încheia oficial abia pe 29 iunie, printr-o mare serbare școlară.
În aceeași perioadă se organizau examenele de admitere în clasa a V-a, iar inspectorii școlari din întreaga țară erau convocați la București pentru a discuta numirile și transferurile profesorilor.
Acum 100 de ani, vacanța mare începea mai târziu, iar luna iunie era încă o lună plină de școală, examene și serbări.
La rubrica artistică aflam că elevii Școlii Muzicale din Chișinău urmau să susțină, la 13 iunie 1926, un concert simfonic în Sala Eparhială. Nu era o simplă sală de festivități. Era una dintre marile scene ale Chișinăului, unde ajungeau artiști de talia lui Șaliapin și Enescu.
Orchestra era condusă de maestrul Antonin Ciolan, unul dintre cei mai importanți dirijori și pedagogi ai muzicii românești.
Acum 100 de ani, elevii urcau pe scenă pentru a interpreta muzică simfonică în fața publicului chișinăuian.
Tot aici citim că se discuta construirea unui teatru de vară chiar în Grădina Publică a Chișinăului de către Jockey Club, pe locul unui pavilion distrus de incendiu. Cel mai probabil, vorbim despre actuala gradina publică, unde încă din secolul al XIX-lea existau pavilioane, concerte și spectacole în aer liber.
Jockey Club-ul nu era doar o organizație legată de curse de cai. În multe orașe ale României interbelice, aceste cluburi ale elitei finanțau și evenimente culturale, concerte și proiecte urbane. Se menționa durata contractului de 3 ani și că teatru ar fi trecut în proprietatea comunei după acest termen.
Ziarul Rampa amintea că se împlinesc 400 de ani de la aducerea ciocolatei în Europa.
Articolul povestește că, timp de secole, ciocolata a fost considerată un remediu aproape universal: te durea capul, luai ciocolată; aveai probleme cu stomacul, luai ciocolată.
În 1712, decanul Facultății de Medicină din Paris scria că nu știe dacă ciocolata este medicament sau aliment, iar celebrul gastronom Brillat-Savarin o considera un aliment sănătos și plăcut.
În 1926 se sărbătoreau 400 de ani de ciocolată în Europa. Asta înseamnă că astăzi am ajuns deja la aniversarea a 500-a.
Ziarul Tribuna Nouă scria despre o problemă uriașă a Rusiei sovietice după războiul civil: copiii vagabonzi.
Potrivit informațiilor discutate în Consiliul Comisarilor Poporului, condus de Alexei Rîkov, peste 300.000 de copii trăiau fără adăpost. Ziarul notează că aceștia călătoreau prin țară „ca păsările”, îndreptându-se spre sud iarna și revenind spre nord primăvara.
Pentru întreținerea lor, organizațiile de ajutor cheltuiseră deja peste 40 de milioane de ruble într-un singur an.
Autoritățile sovietice au decis să strângă fonduri suplimentare printr-o taxă pe bere și prin scumpirea cărților de joc.
Autor: Dan Melnic
