Revista presei interbelice: „A ști sau a nu ști” – Ședința Academiei Române, sub președinția regelui Ferdinand I
Ziarul Dimineața de la București scria despre întâmplarea din comuna Cimișeni (Chișinău): o haită de 8 lupi a pătruns noaptea în sat, atacând stâna cu oi din mijlocul satului.
Sătenii au sărit cu ciomegi asupra dihăniilor și, după o luptă crâncenă de câteva ore, au reușit să alunge lupii din sat. Totuși, aceștia au sfâșiat vreo 20 oi și 10 câini ce păzeau turma. O știre care ne face să înțelegem de unde vine sperietoarea ,,Că vine lupul”...
O altă știre vizează apariția lăcustei. În comuna Moscovei, judetul Cahul același ziar menționează că autoritățile au luat măsuri pentru stârpirea ei. Viața la sat acum 100 de ani nu era deloc lipsită de provocări. Și lupii, și lăcustele erau un pericol pentru gospodării și recolte.
Presa interbelică era cu ochii pe venirea în țară a lui Nicolae Titulescu și îl descria drept una dintre cele mai respectate personalități ale României.
Ziarele scriau că se bucură de o poziție aparte în opinia publică, fiind privit ca un om de stat aflat deasupra disputelor politice de zi cu zi.
Ziarul Adevărul subliniază că Titulescu reușise ceva rar pentru epocă: să fie considerat un mare om de stat fără a fi asociat cu luptele și rivalitățile obișnuite ale partidelor.
Mai mult, simpla apropiere de el era descrisă ca o sursă de încredere și speranță pentru cei care credeau că politica poate fi făcută în interesul public. Ziarul publica și un interviu cu el.
Presa a abordat ca subiect principal ședința solemnă a Academiei Române, desfășurată sub președinția regelui Ferdinand I, savantul Emil Racoviță a fost primit oficial în rândurile Academiei.
Ziarul Lupta scria că, în discursul său, regele l-a elogiat pe Racoviță nu doar ca om de știință, ci și ca patriot care a revenit în țară pentru a contribui la dezvoltarea Universității din Cluj.
La rândul său, Emil Racoviță a vorbit despre rolul Academiei în construcția României moderne, l-a omagiat pe chimistul Constantin Istrati, în locul căruia fusese ales, și a prezentat cercetările sale în domeniul speologiei, știința peșterilor, al cărei întemeietor era considerat. Discursul s-a încheiat cu o frază care a impresionat audiența: „Hamlet a zis: «a fi sau a nu fi». Eu zic: «a ști sau a nu ști».”
La 15 iunie ziarul Dimineața nota că guvernul sovietic a trimis o notă oficială Turciei, cerând să fie împiedicată trecerea prin strâmtoarea Dardanele a submarinelor construite în Italia pentru România.
Știrea arată că Moscova urmărea cu atenție modernizarea flotei române și privea cu suspiciune orice întărire militară a unui stat aflat pe malul Mării Negre.
În 1926, vestea întoarcerii lui Maxim Gorki în Rusia făcea înconjurul presei europene. Scriitorul trăia de ani buni în Italia, la Sorrento, după ce părăsise Rusia sovietică pentru tratament. Relația sa cu bolșevicii era complicată, iar întoarcerea lui era privită atunci ca un eveniment cultural și politic de prim rang.
Gorki era pentru lumea rusă unul dintre cei mai cunoscuți și influenți scriitori ruși în viață. În realitate însă, Maxim Gorki avea să revină definitiv în Uniunea Sovietică abia în 1932, la invitația lui Stalin. Patru ani mai târziu, în 1936, scriitorul murea în împrejurări care aveau să alimenteze până astăzi numeroase controverse.
Autor: Dan Melnic
