Revista presei interbelice: „Indienii Basarabiei și indienii Vechiului Regat” – titlu de acum 100 de ani din ziarul „România Nouă”
Acum 100 de ani, apărea un articol în ziarul Romania Nouă cu un titlu care astăzi surprinde: „Indienii Basarabiei și indienii Vechiului Regat”. Atenție, nu era vorba despre oameni veniți din India. În limbajul publicistic al vremii, „indienii” era o poreclă ironică dată celor considerați îngâmfați, conflictuali și provincialiști – oameni care își proclamau superioritatea și alimentau tensiunile dintre Basarabia și Vechiul Regat.
Autorul articolului atrăgea atenția că acești oameni reprezentau doar o minoritate zgomotoasă, nu întreaga populație. De aceea, acesta spunea că există atât „indienii Basarabiei”, cât și „indienii Vechiului Regat”, iar soluția era renunțarea la șovinismul provincial și apropierea dintre români.
Paralela cu prezentul este foarte curioasă: dacă în 1926 „indienii” erau doar o metaforă despre cei șovini, astăzi în Republica Moldova și România trăiesc și muncesc tot mai mulți indieni adevărați, alături de nepalezi și alți muncitori asiatici. Același cuvânt are astăzi un sens complet diferit, iar articolul de acum un secol amintește cât de ușor pot apărea etichete și prejudecăți față de diferite comunități.
Pe 10 august 1926, ziarele publicau imagini impresionante de la serbările dedicate victoriei de la Mărășești. În ziarul Dimineața, fotografiile surprindeau trecerea participanților pe sub Arcul de Triumf, defilarea drapelelor și spectaculoasa paradă a carelor alegorice, organizate în memoria eroilor care au apărat Moldova în vara anului 1917.
Aniversarea nu era doar o comemorare militară, ci o mare sărbătoare națională, la care participau veterani, oficialități și mii de oameni veniți să cinstească sacrificiul Armatei Române.
Imaginile surprind sărbătorirea uneia dintre cele mai importante victorii din istoria României.
Acum 100 de ani, ziarul Dimineața descria suburbia Sculeni (astăzi cartierul Sculeanca – n.r.) drept cea mai expusă zonă a Chișinăului în fața inundațiilor. Apele venite dinspre Buiucani și Ghidighici, în timpul ploilor torențiale, măturau totul în cale. În unele locuri, valurile au trecut chiar peste acoperișurile caselor.
La o lună după dezastru, urmele erau încă vizibile: case dărâmate sau pe jumătate îngropate în pământ, grămezi uriașe de nisip și zeci de grădini complet distruse, „de parcă niciodată n-ar fi crescut nimic pe acele locuri”, scria ziarul.
Multe familii rămăseseră fără locuințe, iar ajutoarele primăriei nu reușiseră decât să le aline parțial suferința.
Este o amintire că Sculeanca, cartier care astăzi face parte din Chișinăul modern, a fost cândva una dintre cele mai vulnerabile zone ale orașului în fața inundațiilor.
Ziarul Adevărul relata despre parastasul de un an de la moartea lui Ioan Slavici și pelerinajul la mormântul lui Mihai Eminescu. Articolul îi prezenta pe cei doi drept reprezentanții aceleiași generații de sacrificiu, care au construit literatura română modernă într-o perioadă în care limba literară era încă în formare, iar scriitorii aveau foarte puțini cititori.
Autorul susține că Slavici a fost cel mai nedreptățit dintre marii clasici. Deși a scris neobosit și a publicat carte după carte, nu s-a bucurat niciodată de popularitatea lui Eminescu, Alexandru Vlahuță sau Barbu Ștefănescu Delavrancea. Explicația oferită este că Slavici, realist prin excelență, a apărut într-o epocă dominată de romantism și a refuzat să scrie după moda vremii.
Articolul se încheie cu o reflecție emoționantă: Slavici și-a găsit, în cele din urmă, locul meritat în istoria literaturii române, chiar dacă recunoașterea deplină nu a venit în timpul vieții sale.
Autor: Dan Melnic
