Revista presei interbelice: „Cuvinte Regale pentru Basarabia”. Cum reflecta presa din 1926 emoția Regelui Ferdinand cu privire la Unire
,,Cuvinte Regale pentru Basarabia și basarabeni” - sub acest titlu, ziarul România Nouă din 11 august 1926 reproducea fragmente din volumul de carte „Regele Ferdinand al României”, publicat de istoricul Ștefan Meteș la Cluj în 1925 și premiat de Academia Română. Articolul era semnat de I. Zaborovschi și aduna declarațiile Regelui Ferdinand și despre Basarabia.
La aflarea votului Sfatului Țării, Ferdinand spunea: „Cu adâncă emoțiune și cu inima plină de bucurie, am primit știrea despre importantul act ce s-a săvârșit la Chișinău”.
Reprezentanților Basarabiei veniți la Iași cu actul Unirii le spunea: „V-ați alipit în timpuri grele pentru Țara-mumă, ca un copil tânăr, însă cu inima curat românească”.
Despre țărănimea basarabeană, Regele vorbea despre o populație care, deși lipsită vreme îndelungată de școală și biserică în limba sa, „a știut să păstreze, ascunsă în jurul vetrei sale, limba și datina românească”.
Iar când a venit în Basarabia, în mai 1920, acesta declara: „Țărănimea română dintre Prut și Nistru, atât de blândă și răbdătoare, nu a așteptat alta decât dreptatea și lumina”.
Important este că Ferdinand adăuga imediat și principiul după care trebuiau tratate minoritățile Basarabiei: „Fără nicio ură și fără vreo prigonire, vom răspândi dreptate și lumină pentru toate neamurile, cari alăturea cu Românul trăiesc pe solul bogat al Basarabiei”.
Și armatei îi transmitea foarte clar mesajul: „Ați venit ca frați și apărători, iar nu ca niște cuceritori”.
La Chișinău, în 1925, Regele revenea asupra aceleiași idei: „Ați fost primiți aici ca frați, ca frați să vă purtați”.
Articolul lăuda cartea lui Ștefan Meteș că adunase, într-un singur volum, cuvintele Regelui Ferdinand rostite în momentele decisive ale domniei sale inclusiv despre Basarabia.
Cartea se numește „Regele Ferdinand al României” de Ștefan Meteș, apărută la Cluj în 1925. Biblioteca Universitară din Cluj a digitizat chiar acel exemplar și poate fi accesat online astăzi, peste 100 de ani.
Ziarul ne informa și de schimbări la mersul trenurilor care legau Chișinăul de București și de Bălți. Din 12 august 1926, trenul București - Chișinău, numărul 701, ajungea în capitala Basarabiei la 11:15, iar trenul 702 pleca din Chișinău spre București la 16:50.
Spre Bălți, trenul 746 pleca din Chișinău dis-de-dimineață, la 6:19, iar cursa Bălți - Chișinău ajungea seara, la 20:55.
Mai exista și legătura Chișinău - Pașcani: plecare la 22:40, iar trenul din sens invers, Pașcani - Chișinău, sosea la 7:05 dimineața.
În 1926, Chișinăul avea legături feroviare firești și directe nu doar cu Bălțiul, ci și cu Bucureștiul și Pașcaniul, inclusiv trenuri de noapte.
Ziarul Universul titra pe prima pagină: „50 de ani de la invenția telefonului!”. Cine a inventat telefonul: Alexander Graham Bell sau francezul Charles Bourseul? Aceasta era întrebarea pe care și-o punea presa acum 100 de ani. Articolul amintea că Graham Bell și-a brevetat invenția în 1876 și a prezentat-o apoi la Expoziția Universală de la Philadelphia.
Numai că francezii revendicau un precursor: Charles Bourseul, modest funcționar al poștei franceze. Cu 22 de ani înaintea lui Bell, în 1854, Bourseul publicase în revista L'Illustration un articol în care descria principiul transmiterii electrice a vocii și construise chiar un aparat rudimentar. Când și-a prezentat ideea administrației poștale, răspunsul primit a fost, practic, să se ocupe pe viitor de lucruri mai serioase.
Ideea sa a fost însă remarcată de fizicianul Théodore du Moncel, iar mai târziu Bourseul avea să fie numit în cercurile științifice „părintele telefoniei”. Ironia poveștii o remarcă și ziarul: Bell a intrat în istorie și a dat numele inventării telefonului, în timp ce Bourseul, care descrisese principiul cu două decenii înainte, a murit sărac în 1921 și a primit recunoașterea publică abia spre sfârșitul vieții și după moarte.
Ziarul Universul nu pierdea activitatea regală. Acesta relata o recepție oferită de Regina Maria la Sovata, în cabinele regale de pe marginea Lacului Ursul. La ora 5 după-amiază, Regina a oferit un ceai personalităților aflate în stațiune. A existat și un program artistic: doamna Moliora, primadonă, și dl Indrieș, tenor, ambii de la Opera din Cluj.
Se mai scrie că Regina Maria și Principesa Ileana au purtat două splendide costume naționale românești din Ardeal, cu „cismulițe roșii”. După recepție, Regina și Principesa Ileana au coborât pe jos, împreună cu invitații, până la „Cafeneaua Paris”, unde au vizitat expoziția pictorului Capidon. Regina și-a ales chiar un tablou. Pe tot traseul, cele două au fost ovaționate, iar ziarul notează că manifestările de entuziasm și dragoste ale oamenilor „au mișcat vădit pe Suverană”.
Un trimis special al ziarului Universul ajuns la Orhei publica un reportaj intitulat „Pilda de la Orhei – O puternică acțiune culturală și economică românească”. Imaginea orașului nu era deloc idealizată: reporterul vedea o singură stradă mai îngrijită, dar considera remarcabilă activitatea unui Ateneu înființat de românii din oraș, în special de cei veniți din Vechiul Regat.
Ateneul avea două secțiuni, culturală și economică, și, după numai un an de activitate, dezvoltase o adevărată rețea de inițiative. Secția culturală, înființată în toamna lui 1924, era prezidată de Tiron, președintele Tribunalului Orhei.
Conferențiari și echipe artistice mergeau „sat cu sat” prin județ și organizau șezători pentru țărani: conferințe de popularizare, teatru sătesc, recitări și coruri. În Orhei fuseseră organizate și aproximativ 11 șezători culturale, pe care autorul le considera adevărate manifestări ale culturii românești și reproșa numărul foarte mic de carte românească la Orhei.
Autor: Dan Melnic
