Oleg Serebrian: Orice statut agreat al regiunii transnistrene trebuie să fie garantat de Constituția Republicii Moldova
Formatul de negocieri privind soluționarea conflictului transnistrean, 1+1, ar fi mai eficient decât cel anterior 5+2, susține vicepremierul pentru reintegrare, Oleg Serebrian. Oficialul a punctat că internaționalizarea diferendului nu poate duce la soluționarea acestuia, iar orice statut agreat al regiunii trebuie să fie garantat de Constituția Republicii Moldova, nu de un tratat internațional.
„Noi am mers la începutul anilor 2000 pe ideea că internaționalizarea conflictului poate duce la soluționare și am văzut că nu duce nicăieri. În fond, noi trebuie să ne orientăm pe soluții acasă, să venim cu proiecte de acasă, să le consultăm cu partenerii noștri externi. Desigur, întâi de toate cu Ucraina și România, care sunt direct vizate”, a explicat vicepremierul.
În opinia șefului de la Reintegrare, un format de negocieri 1+1 bine pus la punct, cu observatori și mediatori externi, ar fi mult mai eficient decât cel anterior.
„Cel mai periculos lucru care decurge din 5+2 și din toată tehnologia acestui format nu sunt actorii, cum consideră multă lume. Sunt ideile dedesubt cu garanțiile. Or, un statut garantat pentru o regiune a unei țări înseamnă deja lezarea, știrbirea suveranității acestei țări. Eu cred că garanția pentru viitorul statut al regiunii transnistrene, oricare n-ar fi el, discutat desigur, trebuie să fie un statut negociat, un statut aprobat, un statut agreat, dar el trebuie să fie garantat de un singur document. Acest document este Constituția Republicii Moldova, nu un tratat internațional”, a declarat Oleg Serebrian, la emisiunea „Cabinetul din umbră”, de la Jurnal TV.
Amintim că, la întrevederea recentă, cu președintele în exercițiu al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, Oleg Serebrian a declarat că formatul de negocieri 5+2 este nefuncțional și depășit de realitățile curente.
Despre aceasta a menționat anterior, și președinta țării Maia Sandu, care a subliniat că „Formatul 5+2 nu poate să funcționeze în situația în care doi membri sunt în război. În prezent, autoritățile de pe ambele maluri ale Nistrului discută într-un grup mai restrâns 1+1, care este o derivată a formatului anterior.
Pe parcursul ultimilor 30 de ani, conflictul transnistrean a fost instrumentat de către Federația Rusă pentru a-și crește influența în regiune și exercita presiune asupra autorităților de la Chișinău. Diferendul transnistrean are un rol important pe agenda de politică internă și externă a Republicii Moldova. Deși procesul de negocieri pe marginea acestui conflict a cunoscut anumite progrese de-a lungul timpului, nu au fost înregistrate rezultate notabile în direcția reglementării acestuia.
În ultimele trei decenii, autoritățile de la Tiraspol au manifestat puțin interes în soluționarea conflictului și mai degrabă s-au eschivat de la găsirea unei soluții avantajoase pentru toate părțile implicate. Acestea beneficiază de susținerea economică, politică și militară a Kremlinului.
Un mecanism complex de soluționare a conflictului a fost lansat în anul 2005 și presupunea o platformă de negocieri diplomatice referitoare la statutul regiunii transnistrene. Platforma a căpătat denumirea de Formatul „5+2“, incluzând reprezentanții Chișinăului și Tiraspolului ca parți în negocieri, Rusia, Ucraina și OSCE ca mediatori, iar Uniunea Europeană și Statele Unite au obținut statutul de observatori.
Negocierile în formatul „5+2” nu au reușit să avanseze procesul de soluționare a conflictului din stânga Nistrului pe dimensiunea coșului trei, ce ține de problemele de ordin politic și de securitate. Ultima ședință în formatul „5+2" a avut loc în anul 2019.
