Corespondență Dan Alexe // Kievul vrea să excludă rusa și belorusa dintre limbile protejate / Limba „moldovenească” înlocuită cu „româna”
Guvernul Ucrainei a aprobat pe 24 decembrie un proiect de lege prin care limbile rusă și belarusă nu mai apar pe lista celor protejate pe teritoriul Ucrainei. În noua listă cuprinsă în lege, care va trebui să mai fie și aprobată de parlament, de „Rada Supremă”, nu mai figurează limba „moldovenească”, aceasta fiind înlocuită cu limba română printre cele protejate potrivit prevederilor din Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare.
Carta Limbilor Regionale și minoritare a Consiliului Europei a fost semnată de Ucraina în 2003, iar textul cerea protejarea limbilor belarusă, bulgară, găgăuză, greacă, ebraică, tătară, moldovenească, germană, poloneză, rusă, română, slovacă și maghiară.
Spre deosebire de Ucraina, care a ratificat deja carta, Chișinăul a semnat-o dar nu a ratificat încă textul.
Din punctul de vedere al drepturilor minorităților, democrația nu e întotdeauna acolo unde e așteptată. Astfel, România, Bulgaria, Macedonia, țări de importanță secundară, din marginea Europei, și-au cooptat sistematic principalele minorități în guvern, ceea ce a dus la diminuarea unor importante tensiuni. În alte părți, însă, în Franța de pildă, ar fi total interzisă și de neimaginat formarea unui partid pe linii etnice, precum UDMR-ul în România, sau partidul turcilor în Bulgaria.
Macedonia e în același timp singura țară în care romii și aromânii (vlahii) și-au văzut limba recunoscută ca limbă oficială de folosit în administrație și învățământ acolo unde sunt mai bine de 20% din populație.
Grecia, în schimb, Franța sau Belgia, nici nu recunosc existența minorităților. Belgia si Grecia sau Țările Baltice nu au semnat Carta. Această carta garantează un prag minim dincolo de care minoritățile statelor care au ratificat documentul au dreptul să își folosească limba nu numai în public, dar chiar și în administrație și învățământ.
Lucru care de asemenea poate părea surprinzător, doar 20 de state din cele 27 ale Uniunii Europene au ratificat Carta. În Belgia, cum spuneam, francofonii care locuiesc în Flandra nu au școli în limba lor și nu au voie să-și folosească limba în contactele cu administrația. Este pur și simplu interzis să se vorbească franceza într-un tribunal din Flandra. Prezența unui traducător jurat e obligatorie, chiar dacă toată lumea vorbește franceza curent.
Tot așa, polonezii din Lituania nu pot obține ca numele lor să fie scrise în documentele oficiale, de pildă în pașaport, cu litere poloneze precum ł sau ę, pentru că acestea nu există în alfabetul lituanian.
În afară de Belgia, șase alte țări membre ale Uniunii Europene au refuzat sa semneze Carta. Este vorba de Irlanda, Bulgaria, țările baltice și Grecia, Grecia fiind un caz aparte, în măsura în care nici măcar nu recunoaște existenta minorităților naționale. Franța a semnat carta dar nu a ratificat-o încă... exact precum Republica Moldova!
Trebuie spus însă că Ucraina se găsește în cazul limbii ruse în situația în care se află o țară mult mai mică, Macedonia, față de limba albaneză. Și într-un caz și în celălalt, guvernele de la Kiev și Skopje au căutat să diminueze legal importanța rusei și a albanezei, căutând să facă din vorbitorii acestor limbi o minoritate ca oricare alta. Este cazul vorbitorilor de limbă rusă în țările baltice, toate cele trei țări refuzând până acum să semneze Carta Limbilor Minoritare.
Conform noii legi, în Ucraina sunt recunoscute acum următoarele limbi minoritare: bulgară, găgăuză, tătară, greacă, germană, poloneză, română, slovacă, maghiară, cehă și ebraică.
Cum se vede, lipsesc rusa, bielorusa, dar și „limba moldovenească” a dispărut. Încă din noiembrie 2023, Guvernul Ucrainei a adoptat o decizie privind utilizarea conceptului de „limba română” în loc de „limba moldovenească”.
