EXPLICĂM

EXPLICĂM // Cât de funcțional rămâne depozitul de la Cobasna și ce riscuri comportă

Cel mai mare depozit de muniții din Europa de Est amplasat în regiunea separatistă transnistreană a Republicii Moldova, mai exact la Cobasna, în apropiere de granița cu Ucraina, continuă să reprezinte un risc. Din totalul de 20 de mii de tone de muniții care ar fi depozitate acolo, aproape o treime sunt utilizabile, a declarat recent premierul Dorin Recean, în contextul crizei energetice, parte a războiului hibrid prin care Rusia încearcă să debarce la următoarele alegeri guvernarea pro-europeană de la Chișinău.

Radio Europa Liberă
Sursa: Radio Europa Liberă

Aflat pe teritoriul necontrolat de autoritățile constituționale, depozitul de la Cobasna este accesibil doar autorităților ruse, contingentului Grupului Operativ de Trupe Ruse (GOTR) și pretinsei administrații din stânga Nistrului, singurele care dețin informații detaliate despre cantitatea și starea munițiilor. Declarând recent că 6 mii de tone sau 30 la sută din cantitatea totală depozitată ar mai fi utilizabile, premierul Dorin Recean nu a oferit alte detalii. A subliniat însă că o eventuală guvernare pro-rusă la Chișinău îi va permite Rusiei să aducă tehnică în Republica Moldova pentru a asigura mentenanța armamentului depozitat la Cobasna.

Controlat exclusiv de armata Federației Ruse, acest obiectiv, la care nu au acces nici inspectori internaționali din partea OSCE, reprezintă un pericol, la fel ca și prezența militară rusească pe teritoriul țării noastre, consideră expertul Promo-LEX, Vadim Vieru. Potrivit lui, nu există un tablou foarte clar despre ce muniții mai rămân acolo și care ar fi starea lor reală. Expertul amintește că anterior investigații jurnalistice au arătat că muniții din acel depozit erau vândute pe piața neagră, cel mai probabil fiind în stare bună. Prin urmare, depozitul rămâne o sursă puternică de insecuritate, spune Vieru. El admite că munițiile ar putea fi utilizate de contingentul armatei ruse în cazul unei eventuale provocări în regiune.

Având în vedere că suntem cu război la hotar, în cazul unei deflagrații sau distrugere intenționate a acestui depozit, evident că detonarea munițiilor ar putea să aducă un prejudiciu semnificativ localităților din regiune, inclusiv pierderi de vieți omenești, dar și ecologiei, un impact care este greu de estimat la moment, dar care ar putea să se întâmple”, susține Vadim Vieru.

De aproape trei decenii, autoritățile de la Chișinău solicită Rusiei să-și retragă trupele armate și munițiile de pe teritoriul necontrolat al țării noastre, subliniind că prezența acestora e o încălcare gravă a suveranității și integrității teritoriale. Retragerea trupelor a fost cerută, constant, dar fără succes, și de comunitatea internațională. Rusia a ignorat de fiecare dată aceste demersuri și continuă să sprijine militar și economic regimul separatist din regiune, numind prezența trupelor sale „o operație de menținere a păcii”.

Cel mai recent demers de retragere a trupelor și armamentelor a fost reiterat de președinta Maia Sandu, ca o condiție pentru acordarea unei asistențe financiare regiunii transnistrene, care, rămasă fără gaze gratuite rusești, se confruntă cu o acută criză energetică și umanitară. Maia Sandu a pledat din nou și pentru transformarea actualei misiuni de pacificare de pe Nistru în una civilă, sub egida ONU sau Uniunii Europene.

Expertul Vadim Vieru consideră că actuala misiune de pacificare este depășită, iar Federația Rusă își încalcă propriul angajament de a-și retrage trupele militare staționate ilegal în stânga Nistrului.

„Este o promisiune a Federației Rusii, de fapt un angajament al Federației Rusii, care a fost făcut încă la Istanbul, de a-și retrage armata de pe teritoriul regiunii transnistrene, deci nu este pentru prima dată când Guvernul Federației Rusii nu-și execute obligațiile asumate la nivel internațional. Moldova nu are nici o vină Guvernului cu cea sens, tot timpul a plecat pentru retragerea armatei Federației Rusii din regiuni și stabilirea clarificarea statutului acestei misiuni de pacificare, inclusiv încetarea acestei misiuni de pacificare, pentru că ea nu-și mai are sensul. Dar Federația Rusă, în mod deliberat, a folosit prezența militarilor ca un element suplimentar de presiune spre Republica Moldova”.

Amintim că trupele rusești au ajuns în regiunea transnistreană în perioada sovietică, parte a Armatei a 14-a, staționată strategic. După destrămarea URSS, conflictul armat din 1992 dintre Republica Moldova și forțele separatiste a implicat direct Armata a 14-a, care a sprijinit separatiștii.

În iulie 1992, un acord de încetare a focului a fost semnat între Republica Moldova și Federația Rusă, stabilind o misiune de menținere a păcii formată din forțe moldovenești, rusești și transnistrene. Acest acord a permis staționarea continuă a trupelor rusești în regiune.

Armata a 14-a a fost reorganizată și redenumită Grupul Operativ de Trupe Ruse (GOTR). Trupele rusești au rămas în regiune până astăzi, păstrând controlul asupra depozitelor de armament din Cobasna, care conțin peste 20 de mii de tone de muniție.

Precizăm că, depozitul militar de la Cobasna, creat în anii 1940, iar cea mai mare parte a munițiilor a fost stocată aici după retragerea trupelor sovietice din fosta Republică Democrată German, Cehoslovacia și alte țări ale lagărului socialist.

După destrămarea URSS, autoritățile moldovenești au insistat ca la textul Declarației Summit-ului din 1999 la Istanbul să fie introdus un paragraf special cu privire la retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, prin care Moscova s-a angajat deja pentru a doua oară să-și retragă trupele din regiunea transnistreană până la sfârșitul anului 2002. Retragere a început în 2001 și nu s-a mai încheiat.

Olga Mînzat

Olga Mînzat

Autor

Citește mai mult