Corespondență Dan Alexe | De ce nu poate Ungaria fi exclusă din Uniunea Europeană
Mulți își pun întrebarea: de ce Ungaria face încă parte din Uniunea Europeană, având în vedere că se opune multor decizii importante, iar Viktor Orbán se arată pro-rus pe față?
Astfel, UE intenționează să adopte un al 20-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei și un împrumut UE de 90 de miliarde de euro menit să satisfacă nevoile militare și financiare ale Ucrainei pentru 2026 și 2027, dar Orbán, un aliat al lui Vladimir Putin, blochează ambele inițiative, insistând ca Ucraina să reia livrările de petrol rusesc prin conducta Drujba, avariată în atacurile rusești de la începutul acestui an.
„De ce atunci nu este exclusă Ungaria din UE?” este o întrebare auzită tot mai des. Răspunsul este simplu: pentru că excluderea unei țări din UE, la care nimeni nu s-a gândit vreodată, este pur și simplu imposibilă.
Auzeam cu toții întrebarea asta și în 2012, în momentul puciului parlamentar ratat din România al PSD-PNL, Dragnea-Antonescu, împotriva lui Băsescu, când tot felul de alarmiști spuneau: „România o să fie exclusă din UE!”. Ei bine, nu, dar și dacă puciul ar fi reușit, România tot nu ar fi putut fi exclusă. Pentru că nu există un asemenea mecanism.
Tratatele europene nu includ niciun mecanism de expulzare a unui membru. O țară nu poate fi forțată să plece, chiar dacă ea blochează totul cu rea-credință.
Dar s-ar putea atunci retrage Ungaria de una singură?
Răspunsul este: Da. Posibilitatea aceasta este prevăzută la articolul 50 din Tratatul de la Lisabona. Mecanismul a fost de altfel activat de Regatul Unit, care a părăsit Uniunea de facto, din punct de vedere juridic, în 2020.
Însă Ungaria nu are în realitate nicio dorință să plece. În primul rând, pentru că Brexitul a arătat cât de complicat și costisitor este a ieși din Europa. Dar mai presus de toate, pentru că Ungaria are tot interesul să rămână.
Este dependentă de fondurile europene. Primește mai mulți bani decât plătește în cuferele Uniunii. Iar Viktor Orbán folosește acele fonduri pentru a-și consolida puterea. Nu are niciun interes ca robinetul să sece. Asta ar însemna asumarea unui risc economic enorm, dar și a unui risc politic intern.
În schimb, Uniunea poate aplica presiuni și o ghilotină de sancțiuni financiare. O asemenea măsură coercitivă este articolul 7 al tratatelor europene, care se referă la măsurile preventive și care poate suspenda dreptul de vot al unei țări. Europa nu este așadar condamnată să sufere capriciile lui Orban. Are într-adevăr niște cărți de jucat. De exemplu, poate suspenda dreptul de vot al unei țări în cadrul Consiliului.
Dar pentru a activa acest mecanism, este necesar acordul unanim al celorlalte state membre. Deci, în final, nu este ușor de obținut. Pentru a modifica acest articol, este necesară unanimitatea absolută. Prin urmare, Ungaria ar trebui să voteze pentru modificarea legii care ar fi folosită împotriva sa.
O altă cale ar fi să se obțină un acord din partea unei treimi din statele membre, a Parlamentului European sau a Comisiei Europene. Ulterior, ar fi necesară o majoritate de două treimi în Parlamentul European, iar apoi patru cincimi dintre membrii Consiliului ar trebui să voteze în favoarea suspendării dreptului de vot al țării în cauză.
Problema e însă circulară, căci pentru a suspenda dreptul de vot al unui stat membru, toți membrii actuali trebuie să voteze în unanimitate, cu excepția țării în cauză. Dar nu este deloc sigur că o țară ca Slovacia filo-putinistului Robert Fico ar vota asta.
Pe scurt, UE nu poate expulza Ungaria, dar poate, în mod clar, să exercite presiuni asupra ei. Părinții fondatori ai Europei nu și-ar fi imaginat că o țară care aderă la Uniune (numită anterior „Comunitatea Europeană”) ar putea deveni mai puțin democratică după aderare, cum pare a fi cazul Ungariei.
Iar Ungaria este un stat membru care nu respectă valorile fundamentale ale UE într-o asemenea măsură, încât în ziua de azi nu ar putea adera la Uniune.
CITIȚI ȘI:
